The End !

Play si cititi mai departe...

Everything that has a beginning ... has an end !

Stimati si fideli cititori, a venit si clipa incarcata de total regret, in care trebuie sa parasesc acest mic colt de paradis. Depresia cumplita pe care am prevazut-o cu cel putin o saptamana inainte este dupa colt, iar disperarea ca ma intorc la urat, frig, nesimtire si rau ... imi intuneca usor avantul catre mai bine. Insa ramaneti demni si fermi, pentru ca eu sunt balaur-elvetian si voi alege sa ma intorc acasa mai degraba fericit si cu caldura-elvetiana in suflet, decat trist si deprimat.

Ma inclin si multumesc foarte frumos, cu plecaciune adanca, persoanelor care au fost alaturi de mine in toata aceasta perioada petrecuta pe meleaguri de vis elvetian, incepand cu Adizda, Florin, Ovidiu, Andreea, Claudiu, Bogdan, Petru, Mihai, Alex, Octavian, soferul de autobuz, tanti de la receptie, copiii din statie, tipa de la bar, elvetianul din sufletul fiecarei persoane cu care am avut privilegiul sa ma intalnesc in aceasta tara incredibil de frumoasa la suflet si tuturor cititorilor fideli ai acestui blog. But nevertheless, ... everything that has a beginning ... has an end !

In schimb ... every new beginning comes from some other beginning's end ! And, ... there are two mistakes one can make along the road to truth ... not going all the way, and not starting !


Multumesc prieteni ! Fara voi nu aveam cui sa scriu sau nu mai scriam deloc. Daca randurile gasite aici au descretit macar o frunte, atunci acest blog si-a atins pe deplin scopul, iar eu mai adaug o fapta buna la cutiuta elvetiana de fapte bune pe care mai nou o port mereu cu mine. Multumesc !

Am depasit cu siguranta "limita" lucrurilor pe care le-am facut pentru prima oara in viata, intr-un interval foarte scurt de timp ...

Am condus pentru prima data pe o autostrada ! Am inchiriat pentru prima oara o masina de la "Hertz", am vizitat un oras in care exista Parlamentul European, am salutat timp de 3 saptamani pe toata lumea din autobuz si mi s-a raspuns cu zambet si caldura, am condus o masina de putere de care m-am indragostit la primii kilometrii, am mers printr-un tunel cu masina in tren, am baut pentru prima data o bere la volan aflandu-ma in continuare in legalitate, am mers pe langa pamanturi exploatate total, am vazut piscuri inzapezite, dealuri viticole si apa pana la linia orizontului in acelasi 360 grade, am atins de la zero pentru prima oara suta de kilometrii in mai putin de 10 secunde (consumand in acelasi timp un sfert de rezervor), am trait 3 saptamani intr-o tara in care fumatul este interzis oriunde (mai putin pe strada - si da, mereu am iesit din bar sa fumez afara !), m-am bucurat frumos cand am lasat babute sa intre in fata mea la rand, am baut pentru prima oara 0,75L de vin (singur) la cantina in timpul job-ului, fara sa existe nici macar cea mai mica problema in acest sens (ba chiar trainer-ul mi-a sugerat sa fac asta), am incercat sa agat o tipa intr-un bar, fara sa cunosc nici macar o limba pe care ea o vorbea, am platit 2 Franci sa mictionez in Urimat, am baut "Christmas Beer" intr-un pub adevarat, am trait timp de 3 saptamani fara sa ma supar sau sa ma enervez pe ceva sau cineva (deci se poate !), am fost la muzeul lui Einstein si am inteles pe deplin Teoria Relativitatii, am platit pentru prima oara in viata mea o suma fabuloasa doar pentru a avea internet, nu am aruncat timp de aproape o luna nimic pe strada, m-am purtat civilizat si politicos neasteptand nimic inpoi, in schimb am primit inzecit respect, am devenit balaur-elvetian, am ingurgitat mancare compusa de mine la "China Imperial", am facut blat-ul o statie de autobuz pentru ca nu stiam ca elvetienii nu au compostoare in mijlocul de transport, ci doar in toate statiile, am baut pentru prima oara Weissbier de culoare neagra (WTF SBB OMG CFF FFS ! Weiss = alb), am mancat McShrimp de la McDonalds si m-am inteles cu tipul in franceza (iar eu nu stiu franceza !), am oferit cu succes informatii unor turisti intr-un oras pe care il cunosteam de abia doua saptamani, am jucat pentru prima data sah in parc pe tabla de 10x10 metrii, cu piese cat mine, am iubit, am cantat si am baut bere in acelasi timp intr-o camera de hotel fara internet, am ajuns timp de 3 saptamani la munca in fiecare zi la fix 08:28, cu o precizie de ceasornic-elvetian, mi-am facut un nou prieten intr-o tara despre care citisem doar in carti, am invatat despre un produs nou extrem de tare si am luat 3 diplome in 3 saptamani de curs, am baut pentru prima oara Sake, am vazut un restaurant ce te plimba prin tot orasul pe liniile de tramvai, am mancat fara nazuri la cantina pentru prima data meniu vegetarian si mi-a placut la nebunie, am trait, am ras si m-am bucurat, m-am lasat absorbit de cultura si civilizatia unor oameni ... pana cand indraznesc sa cred ca am ajuns unul dintre ei ... si multe, multe altele ...

I do the very best I know how - the very best I can; and I mean to keep on doing so until the end.

Cand a fost ultima oara ... cand ati facut un lucru pentru prima oara ?

Please remember that life is not measured by the breaths we take, but by the moments that take our breath away. Mereu am crezut ca fiecare final este defapt un nou inceput. Poate de-aia e pamantul rotund :)

"Our lives begin to end the day we become silent about things that matter and stop loving everything in this world."
Martin Luther King, Jr.

"There will come a time when you believe everything is finished. That will be the beginning."
Louis L'Amour

Blog Status upgraded to : Closed.

Pentru ca ne schimbam pe zi ce trece. In fiecare moment. Si uitam mereu ceea ce am fost si uneori unde ne indreptam. No river can return to its source, yet all rivers must have a beginning. The seed never sees the flower !

And because the world is round, don't ever lose hope !
There is always morning ... somewhere in the world !

A journey of a thousand leagues begins with a single step.
The beginning ... is always today !

Elvetia pe patru roti

Pentru ca atunci cand nu vrei, lucrurile usoare par grele, iar atunci cand vrei, pana si cele mai dificile lucruri devin usoare.

Joi imi fluturau urechile de fericire, atunci cand am intrat impreuna cu Octavian in sediul "Hertz" din KasinoPlatz. Aveam pe fata expresia unui copil ce tocmai isi alege jucaria de Craciun. Venisem de acasa cu ideea ca voi da niste banuti in plus doar pentru a opta pentru o masina mai buna ! Visul meu nu urma sa se opreasca in cativa franci. Sar instant peste prima categorie pe care mi-o prezinta nenea vanzatorul si rasfoind catalogul intru intr-o bucla infinita guvernata de : "Bine, dar cu inca 20 franci, iote ce Masina pot sa-mi iau ...". Preturile in Elvetia sunt extrem de scumpe, in schimb la masini sunt inabordabile (cel putin pentru un roman-eveltian-balaur ca mine). Decid sa ies din bucla infinita inainte sa fiu nevoit sa-mi fac un credit de nevoi personale si optez pentru o masina dintr-o clasa superioara, de putere. Nu se stie inca ce masina am sa primesc, insa nenea de la ghiseu ma linisteste, zambind cu subinteles ("Oh ... we got _the car_ for you !").

Sambata dimineata infulecam grabit un mic dejun fugar, presarat de o tipa buna care se rotea pe langa creierele noastre mahmure si purcedem catre sediul "Hertz". Odata ajuns acolo, stau la coada 3 ani (injurand in gand si in romaneste) dupa o babuta care isi ridica un Wagon (!). WTF SBB OMG CFF FFS ! Dupa eoni, imi vine si mie randul, moment in care tipa de la ghiseu il cheama pe "!mbile~" (un nume imposibil de pronuntat sau de scris) sa pregateasca masina. Pe usa intra "!mbile~", un negru foarte mare si foarte negru care dupa ce se uita la acte, ma studiaza din cap pana in picioare si pleaca sa imi caute masina "de putere" promisa de nenea, joi. Alti 5 ani pana cand se termina cu actele si intr-un mare final ne regasim coborand liftul ce duce in parcarea de la subsol [apropos, in Berna nu exista parcari de suprafata, ... deloc !]. Cobor din lift si ajung in parcare, unde am un soc euforic instant. Primisem cadoul de Craciun. "!mbile~" imi da cheile si spune zambitor : "This ... is the car you're looking for !".

Avea dreptate ...

Noooooo .... nooooo ....
Pe numele ei de fata, Alfa Romeo 159 ! Alegerea negrului cel negru dar expert la ochi, se regaseste a exista una dintre cele mai bune variante posibile. Tipul e incredibil, mi-a scos din garaj un 2.4 Turbo Diesel uniJet "common rail", versiunea "m" - de la "injectie Multipunct". Pret de piata: 65.000 Euro !
Alfa Romeo 159 / 2.4 JTDm !   Nooooo .... noooooo ...
Pe langa faptul ca arata bestial, sub capota regasesc la drumul liber cei 170 caluti putere ce asteapta constiinciosi sa-si faca treaba la doar o apasare de pedala distanta. Ajutata de cei 5 (!) cilindii in linie - asistati Turbo, varianta "Multipoint injection" ma face sa ma indragostesc ireversibil si definitiv la primii kilometrii de masinuta aceasta atat de vesela si zglobie (si evident placuta la pedala).

Ne incadram pe autostrada elvetiana, pornind in sud, catre Alpi. Spun "autostrada elvetiana" pentru ca ce avem noi nu sunt autostrazi !

Muntii sunt atat de inalti, incat nu exista drumuri sau trecatori circulabile cu masina. In schimb exista tunel, de asemenea inpracticabil cu masina. Moment in care intrebarea voastra pertinenta este si cea mai relevanta: "Cum am trecut muntii cu masinuta mea cea iubita deja de soferul ei in plin orgasm extaz ?". Pai cu trenul !
Trecem de bariera "drive-in" care s-a ridicat doar dupa ce am platit 25 Franci la tanti din chioscul aferent si purcedem in regim de drum european, pana cand un nene dotat cu baston reflectorizant ne invita sa intram intr-un tunel ingust de fier. Copilotul deschide o bere. Tunelul este metalic de ciudat ...



Ulterior aveam sa-mi dau seama ca nu era tunel, ci era chiar trenul ce urma sa ne treaca Alpii. Deschid pliantul si urmez sfaturile: opresc motorul, trag frana de mana si acordez frecventa pe 93,6 FM (postul de radio cu circuit inchis ce ofera timp de 20 minute (cat tine expeditia) informatii despre trafic, vremea de afara si muzica de tunel elvetian).


Coboram din tren la fel cum am urcat, adica insesizabil si fara zdruncinaturi, urmand ca 6 Km mai tarziu sa intram din nou pe autostrada, cu directia Geneva.

Pun masina pe "Cruise Control" la 130 Km/h si plutesc pe autostrada civilizata, absorbind entuziast peisajul. Am si ce vedea, pentru ca sunt in Elvetia. By the way, mi-am facut blog aici cat sunt in Elvetia. Se numeste "http://elvetiatrip.blogspot.com" ... sa intrati pe el !

Va prezint cabina de pilotaj ... 

Copilotul e la a 3-a bere, ceea ce in mod surprinzator si fara precedent, nu ma face sa ma simt jalnic sau neimplinit. Ma fascineaza ceea ce fac si ceea ce vad. La nord, catre Alpi, elvetienii cultiva pana si ultimul metru patrat de pamant, in cinstea vinului. La noi, procentajul de pamant nearat este zdrobitor ! Elvetianul face aici vin. All over the place ...

Pricepi, da ? Sau iti mai arat odata poza ?

Colegul aprinde a 4-a bere, moment in care trecem pe langa urmatorul semn ...

Inghit in sec, tampesc invidios de nervi si imi deschid si eu una. Abtineti-va de la comentarii, pentru ca in Elvetia limita legala la volan este de 0.8%. Iar eu am, ca sofer (recunosc cu rusine in suflet), experienta de condus cu mana pe bere si foarte usor beat complet. Nu am cunoscut niciodata momente mai inaltatoare decat cele pe care le-am trait la volanul febletii mele, Afla Romeo 159 JTDm. Sistem de control electronic al suspensiei, ASeRehe si alte acronime din oricare 3 litere random la alfabet, ma poarta pe aripi din aliaj de 19inci prin povestea elvetiana. Si puterea ... O, da ... puterea !
Iesim de pe autostrada in dreptul orasului "Montreux" unde am regasit un mic colt de paradis ...

Continuam traseul de poveste, presarat cu mind-blowing landscapes si dupa maxim o ora de autostrada elvetiana ne regasim in Geneva. Fapt interesant: masinile elvetiene sunt dotate cu semnalizare, nu ca cele de la noi. In schimb nu sunt dotate cu claxon. Need I say more ?
Se stie din batrani ca un copac nu loveste niciodata o masina, decat sub forma de autoaparare.
Remember: Never drive faster than your guardian angel can fly !

In Elvetia, daca esti prins depasind limita legala de viteza cu maxim 20Km/h, esti amendat pe loc cu o suma incepand de la " doar " 500 Franci. Daca esti prins cu mai mult, amenda este 80% din salariul tau lunar. Trainer-ul povestea de un sef de-al lui care si-a luat o amenda de 80.000 Franci (adica 53.000 Euro). Asa da ! Asta ne trebuie si noua in Romania. Pentru ca exista "ceafa-lata" care mictioneaza de la inaltime pe amenda de doi lei pe care o primeste de la militianul coruptibil pentru ca a depasit cu 200 Km/h limita legala.
Baga frate amenda proportionala cu salariul, sa se sperie si costumele, infinge-mi-as bocancul in respectul lor de sine ! La noi poti spune ca ai invatat sa conduci bine doar dupa ce ai invatat sa injuri corespunzator.
Va spun povestea asta, pentru ca doar la final, cand predam masina in Bern, am aflat ca limita in Elvetia pe autostrada este de 120Km/h, nu 130 cat credeam eu ! :)

Despre Geneva nu va spun decat ca este un oras cu influente frantuzesti. Restul ramane la latitudinea imaginatiei cititorului. Adevarul e ca niciodata nu am inteles acest popor pupator cu limba. Ceva la ei este cu siguranta in toata neregula.

Am parcurs aproape 800Km de autostrada cu livezi pe margine si peisaje de poveste, am regasit placerea mersului legal si politicos fata de participantul la trafic, am simtit ca asa ar trebui lucrurile sa functioneze in toata lumea si m-am entuziasmat pana la lacrimi atunci cand toate masinile s-au oprit (zambind prietenos) sa-mi dea prioritate intr-o intersectie in care nu intrasem corespunzator.
Am ajuns inapoi pe seara in Bern si Octavian, saracul, a trebuit sa ma tarasca afara din parcarea "Hertz", pentru ca nu ma puteam desprinde de febletea mea. Sarut bordul prieten si mangai usor caroseria, acolo in spate, langa rezervor ... unde-i place ei mai mult ! Incepuse sa dea din antena de fericire, iar la final, dupa ce am pus alarma si m-am indepartat suspinand incet, cu fata la ea, observ ca dintr-un far i se prelingea un raulet de apa.
M-am intors cu spatele inainte sa ma podineasca lacrimile, ajutat brutal de copilotul exasperat de atat sirop mecanic si am decis sa pastrez mereu in amintire aceasta experienta, pentru ca acestea sunt cele care ne definesc viata !

Foaie verde de Alfa,
Asta-a fost povestea mea !

Cant la bax cu caracatite

 In fiecare duminica, pe liniile de tramvai din Berna, se plimba cateva restaurante. Da, ati citit bine. In tramvai exista restaurantul, cu ospatari, cu muzicanti live, cu bucatari, cu tacamuri si cu tot tacamul. Si se plimba de dimineata pana-n seara prin tot orasu' pe liniile normale de tramvai.
"Si unde ati fost azi ?"
"Am mancat in Berna la restaurant !"
"Bine, bine, dar unde ... ?"
"Pe peste tot !!!"

Hotelul nostru se situeaza in Barenplatz (locul (piata) ursului), un fel de pietonala extrem de centrala. In fiecare zi exista cate un targ (diferit). De exemplu ieri a fost de "legume si fructe", iar astazi este de "mezeluri". Ma frapeaza extrem faptul ca primaria scoate la licitatie spatiile respective (deci nu gasesti decat ultra-calitate), iar producatorii care vin cu produse proaspete, lasa seara la plecare fascinant de curat dupa ei. Nici macar un muc de tigara sau o feliuta de maslina nu vezi in urma lor. Eu cu ce am gresit ? WTF SBB OMG CFF FFS !

Duminica in schimb, este targ mixt, unde gasesti de toate. Eu m-am dus cu gandul sa cumpar curcan britanic verde impaiat devreme, dar cum nu aveau ... am cumparat un bax de bere. Sa cant la el !

Asa ajungem si la explicatia din titlu. Dupa cum se poate usor deduce, momentan cant la bax !
La intoarcere am trecut pe langa un magazin care facea ciocolata ... Live ! Cunosc persoane care ar fi facut stop cardio-respirator la vederea dulcelui proces olfactiv. Am plecat acasa inainte sa ma ingras doar din priviri. Am lasat sa treaca cateva beri si am parasit hotelul cu destinatia "Einstein Museum". Am petrecut doua ore cu gura cascata clipe de neuitat, sporindu-mi substantial cultura generala, cu un grad ridicat de impresie extrem de pozitiva despre ce pot face elvetienii. Deci muzeu, nu ce avem noi ! La intrare primeai un iPod cu un ghid virtual in limba ta, in caz ca nu intelegeai cele 3 deja existente pe toti peretii.

Extrem de multe referiri istorice la al doilea razboi mondial, lucru normal tinand cont de faptul ca tipul a adus un aport considerabil privitor la incheierea lui. Teoria relativitatii explicata in 4 lectii scurte si simple pe ecrane mari, adauga o atmosfera tehnologica senzatiei de muzeu extrem.

Iesim cu mult mai culti, dar si mai treji, din ceea ce urmeaza sa-mi ramana mult timp in minte drept cel mai tare muzeu pe care l-am vizitat la viata mea si purcedem catre "China Imperial" pentru o bine-meritata cina "all you can eat". Pe drum, imi aprind preventiv o bere din rucsac, sa nu ma deshidratez din intamplare si trantesc o poza cu timp mare de expunere la cladirea parlamentului ...

Cu siguranta nu am dat niciodata mai multi bani pe un all you can eat, din " vasta " mea experienta in acest domeniu, in schimb va asigur cu mana la bere ca nu am experimentat "ever" asa ceva pana acum, lectie pentru am platit fericit pana la ultimul franc.

Nu existau mancaruri gata facute din care puteai sa ingurgitezi la discretie, ci numai 7.000.000 de ingrediente brute si congelate din care puteai tu sa-ti combini viitorul preparat (legume, fructe, carne din toate animalele, fructe de mare (deci nu cirese ude, ci chestiile alea cu patru mii de picioare intr-o parte) si alte ingrediente neidentificate. Plasai in farfurie ce doreai din ingredientele congelate, puneai deasupra unul dintre cele 5.000 de tipuri de ulei si mergeai la bucatar.

Cei doi bucatari chinezi erau negrii, dar excelenti profesionisti in arta culinara. Dupa 5 minute primesti la masa " rezultatul " compus de tine, cu miliarde de sosuri de orice tip, pentru eventualitatea ca ai ales gresit combinatia. Noi, pentru aceiasi eventualitate, am fost prevazatori si am consumat Sake ...

Si bere "Tsingtao" ...

Dupa 3 farfurii continand cel putin 300 de animale diferite de mare, 30.000 de tentacule si extrem de multe ingrediente neidentificate, mai torn un pahar de Sake si ma declar implinit. Mancasem atat de mult incat nu mai puteam sa beau nici bere (chestie care la mine a creat un precedent). Chelnerita ne invita sa servim "desert"-ul. Un fel de acelasi bufet suedez, dar cu fructe si prajituri. Ii fac semnul universal de "nu mai pot" si imi recomanda un pahar de apa. Asta mi-a pus capac ! Paharele de Sake imi sopteau la ureche sa-i tai capul cu sabia dintr-o singura lovitura. Cata impertinenta ! Apa ! Pai eu nu am facut cunostinta decat de doua ori cu apa la viata mea. Prima oara a fost la botez, iar a doua cand mi-am scapat ceasul in WC. Plus ca in apa se fut pestii ! Deci WTF SBB ZOMG CFF FFS !!

M-am tarat cu greu pana la hotel, unde dupa ce am zacut cu burta in sus pret de cateva minute, m-am apucat sa "Cant la bax cu caracatite" ...

Because beauty is in the eye of the beerholder !

Cine bea si cine se imbata ...

Disclamer: Lipsa activitatii pe blog se datoreaza defectarii prin sucombare subita, dar neasteptata, a laptop-ului din dotarea-mi. Voi scrie fugar, de unde pot, cu lacrimi pe bere si tristete in piept.

Ne deplasam catre supermaket-ul "Migros" cu noua achizitie de la "Hertz" pentru a cumpara CD-uri goale, sa scriem niste muzica de drum. La intrarea in parcare, apelez putin mai drastic la frana de picior, pentru a evita o cucuoana ce dadea cu spatele fara sa se asigure (chestie de care nu scapi nici macar in Elvetia), moment in care rucsacul meu (care nu purta centura de siguranta) se pravaleste de pe bancheta din spate, pe jos. In rucsac, pana la momentul respectiv convietuiau intr-o simbioza exemplara, laptop-ul meu si niscaiva beri pentru colegul copilot. Doar la oprire observ si mor, cand realizez cu disperare cosmica faptul ca in cadere, laptop-ul meu a perforat o cutie de bere ... si pana in parcare s-a facut muci ! Era crunt de beat cand l-am scos de acolo. Ma privea razand cu bere la laste, ciudat de bine-dispus si usor incoerent. Din pacate nu am putut scrie CD-urile, pentru ca laptop-ul este si acum in coma alcoolica. Deplang amarnic plecarea dintre noi a celui care a fost pentru mine laptop, device, prieten, dar si calculator. Cum ma privea el in noptile de ecran aprins cu cei doi rami frumosi ... ;(

Evenimentul a atras de la sine, printre multe alte impedimente noi, inclusiv paralizarea activitatii pe blog. Daca pana acum nu aveam net de unde sa public, acum nici nu mai pot scrie off-line. In schimb nu ramaneti tristi, deoarece eu sunt balaur, iar solutia nu va inceta sa vina atata timp cat perseverez in directia ei.

Revenind la chestii serioase, vineri am fost in "Altes Tramdepot", un pub local foarte extrem, unde ca din intamplare ne-am facut muci. Ospatarita cea roscata devenea mai buna pe bere ce trece. Si nu orice trece (hic !), pardon orice bere ... ci bere, Weissbier de cea mai buna calitate. Pretul se regasea in calitate, spre nefericirea buzunarului subtire, dar din ce in ce mai dublu. Barul este exceptional de dreptunghic, laturile mari fiind ornate in nord cu bucataria "la vedere", iar la sud cu vederea la aproape toata Berna, dintr-o directie vulgar de minunata ...

 

Si am "beuut" un butoi de bere ....

... si am mai comandat niste bere de la ospatarita cea (mai) frumoasa (din lume). Atmosfera nu se poate descrie in cuvinte, fiind conturata in special de bun-simt si distractie curata. Ies maestru-balaur-clatinat din pub-ul al carui nume l-am uitat in doi metrii si gandesc pe drum ca daca o fata este frumoasa in interior, trebuie intoarsa pe dos. Pe unde si cum se procedeaza imi acapareaza mintea pana cand ne impiedicam de urmatorul bar. Intram si nu constatam decat dupa ce ne vine berea ca nimerisem intr-un bar de "gay". Numai Florin poate intelege de ce incep subit si incet sa sterg lucruri imaginare cu degetul de pe masa. Partea buna este ca eram in Berna (apogeul respectului si al nivelului de civilizatie) si nu ne-a abordat nimeni, crezand probabil ca suntem impreuna ! WTF SBB OMG CFF FFS !

Partea proasta a fost ca barmanul dorea sa ne simtim bine veniti, intr-un mod care m-a infricosat pana la panica. Bem urgent bautura si iesim grabiti din bar, cu gandul sa ne impacam cu cel putin o bere in drum spre casa. Intram la plezneala in prima carciuma (pe care omul care nu a fost nebun a pus-o in drum. Carciuma) si observ cu amuzament in privirea neclara, ca am nimerit intr-un club de evrei. Deci club, adica DJ si muzica de volum. De evrei, pentru ca tot ce s-a pus era un house pe linii melodice evreiesti. Stiti cum e muzica la nunta la ei ! Doar ca "club remix" pe toate ! Proportia de fete la suta de dansatori era de cel putin 80 de procente. Ochiul plangea de fericire. Spun ochiul, pentru ca [virgula] cu celalat (irelevant care) deja incepeam sa nu mai vad. Cu cel bun vedeam oricum triplu, deci compensam curajos. Momentele ce urmeaza prefer sa le tin pentru mine, cu remarca sincera ca am regasit Meca uitandu-ma la evreici bune pe ritmuri de club. Colegii comanda inca o bere. Da, colegii ! Sambata dimineata cobor entuziast, dar greu la micul dejun. Urmeaza sa-mi ridic masina visurilor mele, sentiment ce faca ca durerea insuportabila de cap sa para o intepatura in deget. A se observa ca povestea nu a fost scurtata deloc. Pur si simplu asa s-au petrecut evenimentele de mai sus.

Acum pe blog este sambata dimineata, dar promit sa revin in cel mai scurt timp cu una dintre cele mai extraordinare excursii din viata mea. Evident eu stiu despre ce este vorba, dar nu va spun :p Va spun doar ca apogeul fericirii absolute vis-a-vis de intelegere si experienta a fost atins in cele ce urmeaza.

Hope, deceitful as it is, serves at least to lead us to the end of our lives by the most amasing route. Hope is a walking dream (Aristotel).

If you lose hope, somehow you lose the vitality that keeps life moving, you lose that courage to be, that quality that helps you go on in spite of it all. And so today I still have a dream. Martin Luther King, Jr.

Ma duc sa ridic masina :)