Votul si cei 1000 de chinezi

Poza reprezinta punctul meu de vedere relativ la faptul ca am fost astazi la vot ! Ajung pe Brunnadernstrasse nr. 20, la consulat, unde regasesc sectia de votare numarul 45. A fost ciudat sa aud limba romana in acest colt scump si uitat de lume. Am votat dupa cum m-a dus capul si cele 3 beri baute in prealabil pana acolo. A fost cel mai trist moment al serii, dar statutul meu de cetatean nu mi-a permis sa ratez evenimentul. Oriunde as fi fost !

(da ?)

A plouat tot drumul, dar la intoarcere am luat tramvaiul, asa ca nu m-am udat decat pe o parte. Respect din nou pentru mijlocul de transport in comun care vine cu o precizie dupa care elvetienii isi regleaza ceasurile. Daca nu vine la fix, atunci ceasul tau e stricat.

Ne apropiem de Hotel-ul Bristol si ma tem sa nu ma impiedic de vreo bere intr-un bar de pe drum. Aveam dreptul macar sa sper. M-am impiedicat. La iesire, in fata Hotel-ului, 3 autocare. Doua dintre ele cu bagaje.
Cand intru in hotel am un atac instant de panica : O mie de chinezi ! Nu comentati, pentru ca nu erati acolo, erau fix 1000 !
Nu aveai loc sa inaintezi prin holul generos al receptiei. Cele 3 (mai adusesera una) tipe de la receptie transpirau intens panicate de situatia dezastruoasa. O tipa impartea chinezii in grupuri mici (de cateva sute), le dadea chei in timp ce le explica la gramada tuturor poezia cu "Bine ati venit la Hotelul Bristol. Aici aveti cheia dumneavoastra, micul dejun este de la 08:00 la ...".  Celelate doua nu mai faceau fata hartiilor. Apare (evident chemat de butonul de panica) portarul (pentru a duce bagajele in camere). Tipul vine cu liftul si la deschiderea usilor inlemneste, pastrandu-si cu greu calmul profesional. Ce sa cari, frate ? Unde sa cari ? Tu nu intelegi ca daca le puneai la toti eticheta, ramaneau astia fara hartie in hotel ? Imi fac cu foarte, foarte greu loc prin marea chinezeasca, plutind ca un Guliver peste o mare de galben si doresc sa ajung la receptie pentru a cumpara o cartela de net. Tipa ma vede de la 400 de chinezi departare si imi face semnul universal de "I don't understand what the fuck is going on ... please try later !". Bai astia sunt nebuni ? Eu inteleg ca hotelul are 8 etaje x 40 camere pe etaj (si poate caza un numar impresionant de persoane, rata de schimb la cursul de zi fiind : un chinez = 0.28 persoane), dar cum sa pleci ma, in hoarda atat de mare in lumea asta atat de mica ? 
Remarc ca nu pot sa folosesc liftul, pentru ca este si va fi ocupat de chinezi, pentru urmatoarele ore.
Nu m-ar surprinde sa vad maine in lift sub "Limit : 1000Kg" scris adaugat fugar "Limit : 300 chinezi / ora".
Astia nu inteleg conceptul de multi asa cum il intelegem noi. Bat pariu ca sunt colegi de clasa si fiecare stie numele celorlalti. Sau o fi ziua lu' unu dintre ei ! Si si-a chemat cele mai apropiate cunostinte la o seara "restransa" in Berna.
Bai, bine ca scarile sunt libere, pentru ca astia daca decid sa nu foloseasca saracul lift ghinionist, infunda scarile. Pana la etajul 8 !

Ma gandesc cu groaza ce o sa fie maine la micul dejun. O felie de paine daca mananca fiecare si i-au terminat pe cei de la bucatarie. Nu este hotelul dotat cu atatea tacamuri pentru toti ! Am auzit ca in unele camere au pus papucei de la alte hoteluri din zona care si-au oferit ajutorul. Le-a dat cate o harta cu Berna de la receptie la 50 de chinezi. Tipografia nu lucreaza in week-end.

In alta ordine de idei, nimic nu e deschis duminica. Decat pub-urile. Slava tie, Bernule oras, pentru mila ce o arati insetatilor tai turisti.

Astazi am fost pe Einsteingasse, iar la numarul 18, am dat peste casa in care a locuit tipul, timp de 10 luni de zile, dupa ce s-a casatorit in 1903 cu nevasta-sa.

Merg dupa cum ma poarta berea, pe strazile Bern-ului si pozez un afis-reclama la "Muzeul naturii". Intrebare de 5 beri: Ce face ursul in poza de mai jos ?