Joi imi fluturau urechile de fericire, atunci cand am intrat impreuna cu Octavian in sediul "Hertz" din KasinoPlatz. Aveam pe fata expresia unui copil ce tocmai isi alege jucaria de Craciun. Venisem de acasa cu ideea ca voi da niste banuti in plus doar pentru a opta pentru o masina mai buna ! Visul meu nu urma sa se opreasca in cativa franci. Sar instant peste prima categorie pe care mi-o prezinta nenea vanzatorul si rasfoind catalogul intru intr-o bucla infinita guvernata de : "Bine, dar cu inca 20 franci, iote ce Masina pot sa-mi iau ...". Preturile in Elvetia sunt extrem de scumpe, in schimb la masini sunt inabordabile (cel putin pentru un roman-eveltian-balaur ca mine). Decid sa ies din bucla infinita inainte sa fiu nevoit sa-mi fac un credit de nevoi personale si optez pentru o masina dintr-o clasa superioara, de putere. Nu se stie inca ce masina am sa primesc, insa nenea de la ghiseu ma linisteste, zambind cu subinteles ("Oh ... we got _the car_ for you !").
Sambata dimineata infulecam grabit un mic dejun fugar, presarat de o tipa buna care se rotea pe langa creierele noastre mahmure si purcedem catre sediul "Hertz". Odata ajuns acolo, stau la coada 3 ani (injurand in gand si in romaneste) dupa o babuta care isi ridica un Wagon (!). WTF SBB OMG CFF FFS ! Dupa eoni, imi vine si mie randul, moment in care tipa de la ghiseu il cheama pe "!mbile~" (un nume imposibil de pronuntat sau de scris) sa pregateasca masina. Pe usa intra "!mbile~", un negru foarte mare si foarte negru care dupa ce se uita la acte, ma studiaza din cap pana in picioare si pleaca sa imi caute masina "de putere" promisa de nenea, joi. Alti 5 ani pana cand se termina cu actele si intr-un mare final ne regasim coborand liftul ce duce in parcarea de la subsol [apropos, in Berna nu exista parcari de suprafata, ... deloc !]. Cobor din lift si ajung in parcare, unde am un soc euforic instant. Primisem cadoul de Craciun. "!mbile~" imi da cheile si spune zambitor : "This ... is the car you're looking for !".
Avea dreptate ...
Noooooo .... nooooo ....
Pe numele ei de fata, Alfa Romeo 159 ! Alegerea negrului cel negru dar expert la ochi, se regaseste a exista una dintre cele mai bune variante posibile. Tipul e incredibil, mi-a scos din garaj un 2.4 Turbo Diesel uniJet "common rail", versiunea "m" - de la "injectie Multipunct". Pret de piata: 65.000 Euro !
Alfa Romeo 159 / 2.4 JTDm ! Nooooo .... noooooo ...
Pe langa faptul ca arata bestial, sub capota regasesc la drumul liber cei 170 caluti putere ce asteapta constiinciosi sa-si faca treaba la doar o apasare de pedala distanta. Ajutata de cei 5 (!) cilindii in linie - asistati Turbo, varianta "Multipoint injection" ma face sa ma indragostesc ireversibil si definitiv la primii kilometrii de masinuta aceasta atat de vesela si zglobie (si evident placuta la pedala).
Ne incadram pe autostrada elvetiana, pornind in sud, catre Alpi. Spun "autostrada elvetiana" pentru ca ce avem noi nu sunt autostrazi !
Muntii sunt atat de inalti, incat nu exista drumuri sau trecatori circulabile cu masina. In schimb exista tunel, de asemenea inpracticabil cu masina. Moment in care intrebarea voastra pertinenta este si cea mai relevanta: "Cum am trecut muntii cu masinuta mea cea iubita deja de soferul ei in plin
Trecem de bariera "drive-in" care s-a ridicat doar dupa ce am platit 25 Franci la tanti din chioscul aferent si purcedem in regim de drum european, pana cand un nene dotat cu baston reflectorizant ne invita sa intram intr-un tunel ingust de fier. Copilotul deschide o bere. Tunelul este metalic de ciudat ...
Ulterior aveam sa-mi dau seama ca nu era tunel, ci era chiar trenul ce urma sa ne treaca Alpii. Deschid pliantul si urmez sfaturile: opresc motorul, trag frana de mana si acordez frecventa pe 93,6 FM (postul de radio cu circuit inchis ce ofera timp de 20 minute (cat tine expeditia) informatii despre trafic, vremea de afara si muzica de tunel elvetian).
Coboram din tren la fel cum am urcat, adica insesizabil si fara zdruncinaturi, urmand ca 6 Km mai tarziu sa intram din nou pe autostrada, cu directia Geneva.
Va prezint cabina de pilotaj ...
Copilotul e la a 3-a bere, ceea ce in mod surprinzator si fara precedent, nu ma face sa ma simt jalnic sau neimplinit. Ma fascineaza ceea ce fac si ceea ce vad. La nord, catre Alpi, elvetienii cultiva pana si ultimul metru patrat de pamant, in cinstea vinului. La noi, procentajul de pamant nearat este zdrobitor ! Elvetianul face aici vin. All over the place ...
Pricepi, da ? Sau iti mai arat odata poza ?
Colegul aprinde a 4-a bere, moment in care trecem pe langa urmatorul semn ...
Inghit in sec, tampesc invidios de nervi si imi deschid si eu una. Abtineti-va de la comentarii, pentru ca in Elvetia limita legala la volan este de 0.8%. Iar eu am, ca sofer (recunosc cu rusine in suflet), experienta de condus cu mana pe bere si foarte usor beat complet. Nu am cunoscut niciodata momente mai inaltatoare decat cele pe care le-am trait la volanul febletii mele, Afla Romeo 159 JTDm. Sistem de control electronic al suspensiei, ASeRehe si alte acronime din oricare 3 litere random la alfabet, ma poarta pe aripi din aliaj de 19inci prin povestea elvetiana. Si puterea ... O, da ... puterea !
Iesim de pe autostrada in dreptul orasului "Montreux" unde am regasit un mic colt de paradis ...
Continuam traseul de poveste, presarat cu mind-blowing landscapes si dupa maxim o ora de autostrada elvetiana ne regasim in Geneva. Fapt interesant: masinile elvetiene sunt dotate cu semnalizare, nu ca cele de la noi. In schimb nu sunt dotate cu claxon. Need I say more ?
Se stie din batrani ca un copac nu loveste niciodata o masina, decat sub forma de autoaparare.
Remember: Never drive faster than your guardian angel can fly !
In Elvetia, daca esti prins depasind limita legala de viteza cu maxim 20Km/h, esti amendat pe loc cu o suma incepand de la " doar " 500 Franci. Daca esti prins cu mai mult, amenda este 80% din salariul tau lunar. Trainer-ul povestea de un sef de-al lui care si-a luat o amenda de 80.000 Franci (adica 53.000 Euro). Asa da ! Asta ne trebuie si noua in Romania. Pentru ca exista "ceafa-lata" care mictioneaza de la inaltime pe amenda de doi lei pe care o primeste de la militianul coruptibil pentru ca a depasit cu 200 Km/h limita legala.
Baga frate amenda proportionala cu salariul, sa se sperie si costumele, infinge-mi-as bocancul in respectul lor de sine ! La noi poti spune ca ai invatat sa conduci bine doar dupa ce ai invatat sa injuri corespunzator.
Va spun povestea asta, pentru ca doar la final, cand predam masina in Bern, am aflat ca limita in Elvetia pe autostrada este de 120Km/h, nu 130 cat credeam eu ! :)
Despre Geneva nu va spun decat ca este un oras cu influente frantuzesti. Restul ramane la latitudinea imaginatiei cititorului. Adevarul e ca niciodata nu am inteles acest popor pupator cu limba. Ceva la ei este cu siguranta in toata neregula.
Am parcurs aproape 800Km de autostrada cu livezi pe margine si peisaje de poveste, am regasit placerea mersului legal si politicos fata de participantul la trafic, am simtit ca asa ar trebui lucrurile sa functioneze in toata lumea si m-am entuziasmat pana la lacrimi atunci cand toate masinile s-au oprit (zambind prietenos) sa-mi dea prioritate intr-o intersectie in care nu intrasem corespunzator.
Am ajuns inapoi pe seara in Bern si Octavian, saracul, a trebuit sa ma tarasca afara din parcarea "Hertz", pentru ca nu ma puteam desprinde de febletea mea. Sarut bordul prieten si mangai usor caroseria, acolo in spate, langa rezervor ... unde-i place ei mai mult ! Incepuse sa dea din antena de fericire, iar la final, dupa ce am pus alarma si m-am indepartat suspinand incet, cu fata la ea, observ ca dintr-un far i se prelingea un raulet de apa.
M-am intors cu spatele inainte sa ma podineasca lacrimile, ajutat brutal de copilotul exasperat de atat sirop mecanic si am decis sa pastrez mereu in amintire aceasta experienta, pentru ca acestea sunt cele care ne definesc viata !
Foaie verde de Alfa,
Asta-a fost povestea mea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu