Ne deplasam catre supermaket-ul "Migros" cu noua achizitie de la "Hertz" pentru a cumpara CD-uri goale, sa scriem niste muzica de drum. La intrarea in parcare, apelez putin mai drastic la frana de picior, pentru a evita o cucuoana ce dadea cu spatele fara sa se asigure (chestie de care nu scapi nici macar in Elvetia), moment in care rucsacul meu (care nu purta centura de siguranta) se pravaleste de pe bancheta din spate, pe jos. In rucsac, pana la momentul respectiv convietuiau intr-o simbioza exemplara, laptop-ul meu si niscaiva beri pentru colegul copilot. Doar la oprire observ si mor, cand realizez cu disperare cosmica faptul ca in cadere, laptop-ul meu a perforat o cutie de bere ... si pana in parcare s-a facut muci ! Era crunt de beat cand l-am scos de acolo. Ma privea razand cu bere la laste, ciudat de bine-dispus si usor incoerent. Din pacate nu am putut scrie CD-urile, pentru ca laptop-ul este si acum in coma alcoolica. Deplang amarnic plecarea dintre noi a celui care a fost pentru mine laptop, device, prieten, dar si calculator. Cum ma privea el in noptile de ecran aprins cu cei doi rami frumosi ... ;(
Evenimentul a atras de la sine, printre multe alte impedimente noi, inclusiv paralizarea activitatii pe blog. Daca pana acum nu aveam net de unde sa public, acum nici nu mai pot scrie off-line. In schimb nu ramaneti tristi, deoarece eu sunt balaur, iar solutia nu va inceta sa vina atata timp cat perseverez in directia ei.
Revenind la chestii serioase, vineri am fost in "Altes Tramdepot", un pub local foarte extrem, unde ca din intamplare ne-am facut muci. Ospatarita cea roscata devenea mai buna pe bere ce trece. Si nu orice trece (hic !), pardon orice bere ... ci bere, Weissbier de cea mai buna calitate. Pretul se regasea in calitate, spre nefericirea buzunarului subtire, dar din ce in ce mai dublu. Barul este exceptional de dreptunghic, laturile mari fiind ornate in nord cu bucataria "la vedere", iar la sud cu vederea la aproape toata Berna, dintr-o directie vulgar de minunata ...
Si am "beuut" un butoi de bere ....
... si am mai comandat niste bere de la ospatarita cea (mai) frumoasa (din lume). Atmosfera nu se poate descrie in cuvinte, fiind conturata in special de bun-simt si distractie curata. Ies maestru-balaur-clatinat din pub-ul al carui nume l-am uitat in doi metrii si gandesc pe drum ca daca o fata este frumoasa in interior, trebuie intoarsa pe dos. Pe unde si cum se procedeaza imi acapareaza mintea pana cand ne impiedicam de urmatorul bar. Intram si nu constatam decat dupa ce ne vine berea ca nimerisem intr-un bar de "gay". Numai Florin poate intelege de ce incep subit si incet sa sterg lucruri imaginare cu degetul de pe masa. Partea buna este ca eram in Berna (apogeul respectului si al nivelului de civilizatie) si nu ne-a abordat nimeni, crezand probabil ca suntem impreuna ! WTF SBB OMG CFF FFS !
Partea proasta a fost ca barmanul dorea sa ne simtim bine veniti, intr-un mod care m-a infricosat pana la panica. Bem urgent bautura si iesim grabiti din bar, cu gandul sa ne impacam cu cel putin o bere in drum spre casa. Intram la plezneala in prima carciuma (pe care omul care nu a fost nebun a pus-o in drum. Carciuma) si observ cu amuzament in privirea neclara, ca am nimerit intr-un club de evrei. Deci club, adica DJ si muzica de volum. De evrei, pentru ca tot ce s-a pus era un house pe linii melodice evreiesti. Stiti cum e muzica la nunta la ei ! Doar ca "club remix" pe toate ! Proportia de fete la suta de dansatori era de cel putin 80 de procente. Ochiul plangea de fericire. Spun ochiul, pentru ca [virgula] cu celalat (irelevant care) deja incepeam sa nu mai vad. Cu cel bun vedeam oricum triplu, deci compensam curajos. Momentele ce urmeaza prefer sa le tin pentru mine, cu remarca sincera ca am regasit Meca uitandu-ma la evreici bune pe ritmuri de club. Colegii comanda inca o bere. Da, colegii ! Sambata dimineata cobor entuziast, dar greu la micul dejun. Urmeaza sa-mi ridic masina visurilor mele, sentiment ce faca ca durerea insuportabila de cap sa para o intepatura in deget. A se observa ca povestea nu a fost scurtata deloc. Pur si simplu asa s-au petrecut evenimentele de mai sus.
Acum pe blog este sambata dimineata, dar promit sa revin in cel mai scurt timp cu una dintre cele mai extraordinare excursii din viata mea. Evident eu stiu despre ce este vorba, dar nu va spun :p Va spun doar ca apogeul fericirii absolute vis-a-vis de intelegere si experienta a fost atins in cele ce urmeaza.
Hope, deceitful as it is, serves at least to lead us to the end of our lives by the most amasing route. Hope is a walking dream (Aristotel).
If you lose hope, somehow you lose the vitality that keeps life moving, you lose that courage to be, that quality that helps you go on in spite of it all. And so today I still have a dream. Martin Luther King, Jr.
Ma duc sa ridic masina :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu