The End !

Play si cititi mai departe...

Everything that has a beginning ... has an end !

Stimati si fideli cititori, a venit si clipa incarcata de total regret, in care trebuie sa parasesc acest mic colt de paradis. Depresia cumplita pe care am prevazut-o cu cel putin o saptamana inainte este dupa colt, iar disperarea ca ma intorc la urat, frig, nesimtire si rau ... imi intuneca usor avantul catre mai bine. Insa ramaneti demni si fermi, pentru ca eu sunt balaur-elvetian si voi alege sa ma intorc acasa mai degraba fericit si cu caldura-elvetiana in suflet, decat trist si deprimat.

Ma inclin si multumesc foarte frumos, cu plecaciune adanca, persoanelor care au fost alaturi de mine in toata aceasta perioada petrecuta pe meleaguri de vis elvetian, incepand cu Adizda, Florin, Ovidiu, Andreea, Claudiu, Bogdan, Petru, Mihai, Alex, Octavian, soferul de autobuz, tanti de la receptie, copiii din statie, tipa de la bar, elvetianul din sufletul fiecarei persoane cu care am avut privilegiul sa ma intalnesc in aceasta tara incredibil de frumoasa la suflet si tuturor cititorilor fideli ai acestui blog. But nevertheless, ... everything that has a beginning ... has an end !

In schimb ... every new beginning comes from some other beginning's end ! And, ... there are two mistakes one can make along the road to truth ... not going all the way, and not starting !


Multumesc prieteni ! Fara voi nu aveam cui sa scriu sau nu mai scriam deloc. Daca randurile gasite aici au descretit macar o frunte, atunci acest blog si-a atins pe deplin scopul, iar eu mai adaug o fapta buna la cutiuta elvetiana de fapte bune pe care mai nou o port mereu cu mine. Multumesc !

Am depasit cu siguranta "limita" lucrurilor pe care le-am facut pentru prima oara in viata, intr-un interval foarte scurt de timp ...

Am condus pentru prima data pe o autostrada ! Am inchiriat pentru prima oara o masina de la "Hertz", am vizitat un oras in care exista Parlamentul European, am salutat timp de 3 saptamani pe toata lumea din autobuz si mi s-a raspuns cu zambet si caldura, am condus o masina de putere de care m-am indragostit la primii kilometrii, am mers printr-un tunel cu masina in tren, am baut pentru prima data o bere la volan aflandu-ma in continuare in legalitate, am mers pe langa pamanturi exploatate total, am vazut piscuri inzapezite, dealuri viticole si apa pana la linia orizontului in acelasi 360 grade, am atins de la zero pentru prima oara suta de kilometrii in mai putin de 10 secunde (consumand in acelasi timp un sfert de rezervor), am trait 3 saptamani intr-o tara in care fumatul este interzis oriunde (mai putin pe strada - si da, mereu am iesit din bar sa fumez afara !), m-am bucurat frumos cand am lasat babute sa intre in fata mea la rand, am baut pentru prima oara 0,75L de vin (singur) la cantina in timpul job-ului, fara sa existe nici macar cea mai mica problema in acest sens (ba chiar trainer-ul mi-a sugerat sa fac asta), am incercat sa agat o tipa intr-un bar, fara sa cunosc nici macar o limba pe care ea o vorbea, am platit 2 Franci sa mictionez in Urimat, am baut "Christmas Beer" intr-un pub adevarat, am trait timp de 3 saptamani fara sa ma supar sau sa ma enervez pe ceva sau cineva (deci se poate !), am fost la muzeul lui Einstein si am inteles pe deplin Teoria Relativitatii, am platit pentru prima oara in viata mea o suma fabuloasa doar pentru a avea internet, nu am aruncat timp de aproape o luna nimic pe strada, m-am purtat civilizat si politicos neasteptand nimic inpoi, in schimb am primit inzecit respect, am devenit balaur-elvetian, am ingurgitat mancare compusa de mine la "China Imperial", am facut blat-ul o statie de autobuz pentru ca nu stiam ca elvetienii nu au compostoare in mijlocul de transport, ci doar in toate statiile, am baut pentru prima oara Weissbier de culoare neagra (WTF SBB OMG CFF FFS ! Weiss = alb), am mancat McShrimp de la McDonalds si m-am inteles cu tipul in franceza (iar eu nu stiu franceza !), am oferit cu succes informatii unor turisti intr-un oras pe care il cunosteam de abia doua saptamani, am jucat pentru prima data sah in parc pe tabla de 10x10 metrii, cu piese cat mine, am iubit, am cantat si am baut bere in acelasi timp intr-o camera de hotel fara internet, am ajuns timp de 3 saptamani la munca in fiecare zi la fix 08:28, cu o precizie de ceasornic-elvetian, mi-am facut un nou prieten intr-o tara despre care citisem doar in carti, am invatat despre un produs nou extrem de tare si am luat 3 diplome in 3 saptamani de curs, am baut pentru prima oara Sake, am vazut un restaurant ce te plimba prin tot orasul pe liniile de tramvai, am mancat fara nazuri la cantina pentru prima data meniu vegetarian si mi-a placut la nebunie, am trait, am ras si m-am bucurat, m-am lasat absorbit de cultura si civilizatia unor oameni ... pana cand indraznesc sa cred ca am ajuns unul dintre ei ... si multe, multe altele ...

I do the very best I know how - the very best I can; and I mean to keep on doing so until the end.

Cand a fost ultima oara ... cand ati facut un lucru pentru prima oara ?

Please remember that life is not measured by the breaths we take, but by the moments that take our breath away. Mereu am crezut ca fiecare final este defapt un nou inceput. Poate de-aia e pamantul rotund :)

"Our lives begin to end the day we become silent about things that matter and stop loving everything in this world."
Martin Luther King, Jr.

"There will come a time when you believe everything is finished. That will be the beginning."
Louis L'Amour

Blog Status upgraded to : Closed.

Pentru ca ne schimbam pe zi ce trece. In fiecare moment. Si uitam mereu ceea ce am fost si uneori unde ne indreptam. No river can return to its source, yet all rivers must have a beginning. The seed never sees the flower !

And because the world is round, don't ever lose hope !
There is always morning ... somewhere in the world !

A journey of a thousand leagues begins with a single step.
The beginning ... is always today !

Elvetia pe patru roti

Pentru ca atunci cand nu vrei, lucrurile usoare par grele, iar atunci cand vrei, pana si cele mai dificile lucruri devin usoare.

Joi imi fluturau urechile de fericire, atunci cand am intrat impreuna cu Octavian in sediul "Hertz" din KasinoPlatz. Aveam pe fata expresia unui copil ce tocmai isi alege jucaria de Craciun. Venisem de acasa cu ideea ca voi da niste banuti in plus doar pentru a opta pentru o masina mai buna ! Visul meu nu urma sa se opreasca in cativa franci. Sar instant peste prima categorie pe care mi-o prezinta nenea vanzatorul si rasfoind catalogul intru intr-o bucla infinita guvernata de : "Bine, dar cu inca 20 franci, iote ce Masina pot sa-mi iau ...". Preturile in Elvetia sunt extrem de scumpe, in schimb la masini sunt inabordabile (cel putin pentru un roman-eveltian-balaur ca mine). Decid sa ies din bucla infinita inainte sa fiu nevoit sa-mi fac un credit de nevoi personale si optez pentru o masina dintr-o clasa superioara, de putere. Nu se stie inca ce masina am sa primesc, insa nenea de la ghiseu ma linisteste, zambind cu subinteles ("Oh ... we got _the car_ for you !").

Sambata dimineata infulecam grabit un mic dejun fugar, presarat de o tipa buna care se rotea pe langa creierele noastre mahmure si purcedem catre sediul "Hertz". Odata ajuns acolo, stau la coada 3 ani (injurand in gand si in romaneste) dupa o babuta care isi ridica un Wagon (!). WTF SBB OMG CFF FFS ! Dupa eoni, imi vine si mie randul, moment in care tipa de la ghiseu il cheama pe "!mbile~" (un nume imposibil de pronuntat sau de scris) sa pregateasca masina. Pe usa intra "!mbile~", un negru foarte mare si foarte negru care dupa ce se uita la acte, ma studiaza din cap pana in picioare si pleaca sa imi caute masina "de putere" promisa de nenea, joi. Alti 5 ani pana cand se termina cu actele si intr-un mare final ne regasim coborand liftul ce duce in parcarea de la subsol [apropos, in Berna nu exista parcari de suprafata, ... deloc !]. Cobor din lift si ajung in parcare, unde am un soc euforic instant. Primisem cadoul de Craciun. "!mbile~" imi da cheile si spune zambitor : "This ... is the car you're looking for !".

Avea dreptate ...

Noooooo .... nooooo ....
Pe numele ei de fata, Alfa Romeo 159 ! Alegerea negrului cel negru dar expert la ochi, se regaseste a exista una dintre cele mai bune variante posibile. Tipul e incredibil, mi-a scos din garaj un 2.4 Turbo Diesel uniJet "common rail", versiunea "m" - de la "injectie Multipunct". Pret de piata: 65.000 Euro !
Alfa Romeo 159 / 2.4 JTDm !   Nooooo .... noooooo ...
Pe langa faptul ca arata bestial, sub capota regasesc la drumul liber cei 170 caluti putere ce asteapta constiinciosi sa-si faca treaba la doar o apasare de pedala distanta. Ajutata de cei 5 (!) cilindii in linie - asistati Turbo, varianta "Multipoint injection" ma face sa ma indragostesc ireversibil si definitiv la primii kilometrii de masinuta aceasta atat de vesela si zglobie (si evident placuta la pedala).

Ne incadram pe autostrada elvetiana, pornind in sud, catre Alpi. Spun "autostrada elvetiana" pentru ca ce avem noi nu sunt autostrazi !

Muntii sunt atat de inalti, incat nu exista drumuri sau trecatori circulabile cu masina. In schimb exista tunel, de asemenea inpracticabil cu masina. Moment in care intrebarea voastra pertinenta este si cea mai relevanta: "Cum am trecut muntii cu masinuta mea cea iubita deja de soferul ei in plin orgasm extaz ?". Pai cu trenul !
Trecem de bariera "drive-in" care s-a ridicat doar dupa ce am platit 25 Franci la tanti din chioscul aferent si purcedem in regim de drum european, pana cand un nene dotat cu baston reflectorizant ne invita sa intram intr-un tunel ingust de fier. Copilotul deschide o bere. Tunelul este metalic de ciudat ...



Ulterior aveam sa-mi dau seama ca nu era tunel, ci era chiar trenul ce urma sa ne treaca Alpii. Deschid pliantul si urmez sfaturile: opresc motorul, trag frana de mana si acordez frecventa pe 93,6 FM (postul de radio cu circuit inchis ce ofera timp de 20 minute (cat tine expeditia) informatii despre trafic, vremea de afara si muzica de tunel elvetian).


Coboram din tren la fel cum am urcat, adica insesizabil si fara zdruncinaturi, urmand ca 6 Km mai tarziu sa intram din nou pe autostrada, cu directia Geneva.

Pun masina pe "Cruise Control" la 130 Km/h si plutesc pe autostrada civilizata, absorbind entuziast peisajul. Am si ce vedea, pentru ca sunt in Elvetia. By the way, mi-am facut blog aici cat sunt in Elvetia. Se numeste "http://elvetiatrip.blogspot.com" ... sa intrati pe el !

Va prezint cabina de pilotaj ... 

Copilotul e la a 3-a bere, ceea ce in mod surprinzator si fara precedent, nu ma face sa ma simt jalnic sau neimplinit. Ma fascineaza ceea ce fac si ceea ce vad. La nord, catre Alpi, elvetienii cultiva pana si ultimul metru patrat de pamant, in cinstea vinului. La noi, procentajul de pamant nearat este zdrobitor ! Elvetianul face aici vin. All over the place ...

Pricepi, da ? Sau iti mai arat odata poza ?

Colegul aprinde a 4-a bere, moment in care trecem pe langa urmatorul semn ...

Inghit in sec, tampesc invidios de nervi si imi deschid si eu una. Abtineti-va de la comentarii, pentru ca in Elvetia limita legala la volan este de 0.8%. Iar eu am, ca sofer (recunosc cu rusine in suflet), experienta de condus cu mana pe bere si foarte usor beat complet. Nu am cunoscut niciodata momente mai inaltatoare decat cele pe care le-am trait la volanul febletii mele, Afla Romeo 159 JTDm. Sistem de control electronic al suspensiei, ASeRehe si alte acronime din oricare 3 litere random la alfabet, ma poarta pe aripi din aliaj de 19inci prin povestea elvetiana. Si puterea ... O, da ... puterea !
Iesim de pe autostrada in dreptul orasului "Montreux" unde am regasit un mic colt de paradis ...

Continuam traseul de poveste, presarat cu mind-blowing landscapes si dupa maxim o ora de autostrada elvetiana ne regasim in Geneva. Fapt interesant: masinile elvetiene sunt dotate cu semnalizare, nu ca cele de la noi. In schimb nu sunt dotate cu claxon. Need I say more ?
Se stie din batrani ca un copac nu loveste niciodata o masina, decat sub forma de autoaparare.
Remember: Never drive faster than your guardian angel can fly !

In Elvetia, daca esti prins depasind limita legala de viteza cu maxim 20Km/h, esti amendat pe loc cu o suma incepand de la " doar " 500 Franci. Daca esti prins cu mai mult, amenda este 80% din salariul tau lunar. Trainer-ul povestea de un sef de-al lui care si-a luat o amenda de 80.000 Franci (adica 53.000 Euro). Asa da ! Asta ne trebuie si noua in Romania. Pentru ca exista "ceafa-lata" care mictioneaza de la inaltime pe amenda de doi lei pe care o primeste de la militianul coruptibil pentru ca a depasit cu 200 Km/h limita legala.
Baga frate amenda proportionala cu salariul, sa se sperie si costumele, infinge-mi-as bocancul in respectul lor de sine ! La noi poti spune ca ai invatat sa conduci bine doar dupa ce ai invatat sa injuri corespunzator.
Va spun povestea asta, pentru ca doar la final, cand predam masina in Bern, am aflat ca limita in Elvetia pe autostrada este de 120Km/h, nu 130 cat credeam eu ! :)

Despre Geneva nu va spun decat ca este un oras cu influente frantuzesti. Restul ramane la latitudinea imaginatiei cititorului. Adevarul e ca niciodata nu am inteles acest popor pupator cu limba. Ceva la ei este cu siguranta in toata neregula.

Am parcurs aproape 800Km de autostrada cu livezi pe margine si peisaje de poveste, am regasit placerea mersului legal si politicos fata de participantul la trafic, am simtit ca asa ar trebui lucrurile sa functioneze in toata lumea si m-am entuziasmat pana la lacrimi atunci cand toate masinile s-au oprit (zambind prietenos) sa-mi dea prioritate intr-o intersectie in care nu intrasem corespunzator.
Am ajuns inapoi pe seara in Bern si Octavian, saracul, a trebuit sa ma tarasca afara din parcarea "Hertz", pentru ca nu ma puteam desprinde de febletea mea. Sarut bordul prieten si mangai usor caroseria, acolo in spate, langa rezervor ... unde-i place ei mai mult ! Incepuse sa dea din antena de fericire, iar la final, dupa ce am pus alarma si m-am indepartat suspinand incet, cu fata la ea, observ ca dintr-un far i se prelingea un raulet de apa.
M-am intors cu spatele inainte sa ma podineasca lacrimile, ajutat brutal de copilotul exasperat de atat sirop mecanic si am decis sa pastrez mereu in amintire aceasta experienta, pentru ca acestea sunt cele care ne definesc viata !

Foaie verde de Alfa,
Asta-a fost povestea mea !

Cant la bax cu caracatite

 In fiecare duminica, pe liniile de tramvai din Berna, se plimba cateva restaurante. Da, ati citit bine. In tramvai exista restaurantul, cu ospatari, cu muzicanti live, cu bucatari, cu tacamuri si cu tot tacamul. Si se plimba de dimineata pana-n seara prin tot orasu' pe liniile normale de tramvai.
"Si unde ati fost azi ?"
"Am mancat in Berna la restaurant !"
"Bine, bine, dar unde ... ?"
"Pe peste tot !!!"

Hotelul nostru se situeaza in Barenplatz (locul (piata) ursului), un fel de pietonala extrem de centrala. In fiecare zi exista cate un targ (diferit). De exemplu ieri a fost de "legume si fructe", iar astazi este de "mezeluri". Ma frapeaza extrem faptul ca primaria scoate la licitatie spatiile respective (deci nu gasesti decat ultra-calitate), iar producatorii care vin cu produse proaspete, lasa seara la plecare fascinant de curat dupa ei. Nici macar un muc de tigara sau o feliuta de maslina nu vezi in urma lor. Eu cu ce am gresit ? WTF SBB OMG CFF FFS !

Duminica in schimb, este targ mixt, unde gasesti de toate. Eu m-am dus cu gandul sa cumpar curcan britanic verde impaiat devreme, dar cum nu aveau ... am cumparat un bax de bere. Sa cant la el !

Asa ajungem si la explicatia din titlu. Dupa cum se poate usor deduce, momentan cant la bax !
La intoarcere am trecut pe langa un magazin care facea ciocolata ... Live ! Cunosc persoane care ar fi facut stop cardio-respirator la vederea dulcelui proces olfactiv. Am plecat acasa inainte sa ma ingras doar din priviri. Am lasat sa treaca cateva beri si am parasit hotelul cu destinatia "Einstein Museum". Am petrecut doua ore cu gura cascata clipe de neuitat, sporindu-mi substantial cultura generala, cu un grad ridicat de impresie extrem de pozitiva despre ce pot face elvetienii. Deci muzeu, nu ce avem noi ! La intrare primeai un iPod cu un ghid virtual in limba ta, in caz ca nu intelegeai cele 3 deja existente pe toti peretii.

Extrem de multe referiri istorice la al doilea razboi mondial, lucru normal tinand cont de faptul ca tipul a adus un aport considerabil privitor la incheierea lui. Teoria relativitatii explicata in 4 lectii scurte si simple pe ecrane mari, adauga o atmosfera tehnologica senzatiei de muzeu extrem.

Iesim cu mult mai culti, dar si mai treji, din ceea ce urmeaza sa-mi ramana mult timp in minte drept cel mai tare muzeu pe care l-am vizitat la viata mea si purcedem catre "China Imperial" pentru o bine-meritata cina "all you can eat". Pe drum, imi aprind preventiv o bere din rucsac, sa nu ma deshidratez din intamplare si trantesc o poza cu timp mare de expunere la cladirea parlamentului ...

Cu siguranta nu am dat niciodata mai multi bani pe un all you can eat, din " vasta " mea experienta in acest domeniu, in schimb va asigur cu mana la bere ca nu am experimentat "ever" asa ceva pana acum, lectie pentru am platit fericit pana la ultimul franc.

Nu existau mancaruri gata facute din care puteai sa ingurgitezi la discretie, ci numai 7.000.000 de ingrediente brute si congelate din care puteai tu sa-ti combini viitorul preparat (legume, fructe, carne din toate animalele, fructe de mare (deci nu cirese ude, ci chestiile alea cu patru mii de picioare intr-o parte) si alte ingrediente neidentificate. Plasai in farfurie ce doreai din ingredientele congelate, puneai deasupra unul dintre cele 5.000 de tipuri de ulei si mergeai la bucatar.

Cei doi bucatari chinezi erau negrii, dar excelenti profesionisti in arta culinara. Dupa 5 minute primesti la masa " rezultatul " compus de tine, cu miliarde de sosuri de orice tip, pentru eventualitatea ca ai ales gresit combinatia. Noi, pentru aceiasi eventualitate, am fost prevazatori si am consumat Sake ...

Si bere "Tsingtao" ...

Dupa 3 farfurii continand cel putin 300 de animale diferite de mare, 30.000 de tentacule si extrem de multe ingrediente neidentificate, mai torn un pahar de Sake si ma declar implinit. Mancasem atat de mult incat nu mai puteam sa beau nici bere (chestie care la mine a creat un precedent). Chelnerita ne invita sa servim "desert"-ul. Un fel de acelasi bufet suedez, dar cu fructe si prajituri. Ii fac semnul universal de "nu mai pot" si imi recomanda un pahar de apa. Asta mi-a pus capac ! Paharele de Sake imi sopteau la ureche sa-i tai capul cu sabia dintr-o singura lovitura. Cata impertinenta ! Apa ! Pai eu nu am facut cunostinta decat de doua ori cu apa la viata mea. Prima oara a fost la botez, iar a doua cand mi-am scapat ceasul in WC. Plus ca in apa se fut pestii ! Deci WTF SBB ZOMG CFF FFS !!

M-am tarat cu greu pana la hotel, unde dupa ce am zacut cu burta in sus pret de cateva minute, m-am apucat sa "Cant la bax cu caracatite" ...

Because beauty is in the eye of the beerholder !

Cine bea si cine se imbata ...

Disclamer: Lipsa activitatii pe blog se datoreaza defectarii prin sucombare subita, dar neasteptata, a laptop-ului din dotarea-mi. Voi scrie fugar, de unde pot, cu lacrimi pe bere si tristete in piept.

Ne deplasam catre supermaket-ul "Migros" cu noua achizitie de la "Hertz" pentru a cumpara CD-uri goale, sa scriem niste muzica de drum. La intrarea in parcare, apelez putin mai drastic la frana de picior, pentru a evita o cucuoana ce dadea cu spatele fara sa se asigure (chestie de care nu scapi nici macar in Elvetia), moment in care rucsacul meu (care nu purta centura de siguranta) se pravaleste de pe bancheta din spate, pe jos. In rucsac, pana la momentul respectiv convietuiau intr-o simbioza exemplara, laptop-ul meu si niscaiva beri pentru colegul copilot. Doar la oprire observ si mor, cand realizez cu disperare cosmica faptul ca in cadere, laptop-ul meu a perforat o cutie de bere ... si pana in parcare s-a facut muci ! Era crunt de beat cand l-am scos de acolo. Ma privea razand cu bere la laste, ciudat de bine-dispus si usor incoerent. Din pacate nu am putut scrie CD-urile, pentru ca laptop-ul este si acum in coma alcoolica. Deplang amarnic plecarea dintre noi a celui care a fost pentru mine laptop, device, prieten, dar si calculator. Cum ma privea el in noptile de ecran aprins cu cei doi rami frumosi ... ;(

Evenimentul a atras de la sine, printre multe alte impedimente noi, inclusiv paralizarea activitatii pe blog. Daca pana acum nu aveam net de unde sa public, acum nici nu mai pot scrie off-line. In schimb nu ramaneti tristi, deoarece eu sunt balaur, iar solutia nu va inceta sa vina atata timp cat perseverez in directia ei.

Revenind la chestii serioase, vineri am fost in "Altes Tramdepot", un pub local foarte extrem, unde ca din intamplare ne-am facut muci. Ospatarita cea roscata devenea mai buna pe bere ce trece. Si nu orice trece (hic !), pardon orice bere ... ci bere, Weissbier de cea mai buna calitate. Pretul se regasea in calitate, spre nefericirea buzunarului subtire, dar din ce in ce mai dublu. Barul este exceptional de dreptunghic, laturile mari fiind ornate in nord cu bucataria "la vedere", iar la sud cu vederea la aproape toata Berna, dintr-o directie vulgar de minunata ...

 

Si am "beuut" un butoi de bere ....

... si am mai comandat niste bere de la ospatarita cea (mai) frumoasa (din lume). Atmosfera nu se poate descrie in cuvinte, fiind conturata in special de bun-simt si distractie curata. Ies maestru-balaur-clatinat din pub-ul al carui nume l-am uitat in doi metrii si gandesc pe drum ca daca o fata este frumoasa in interior, trebuie intoarsa pe dos. Pe unde si cum se procedeaza imi acapareaza mintea pana cand ne impiedicam de urmatorul bar. Intram si nu constatam decat dupa ce ne vine berea ca nimerisem intr-un bar de "gay". Numai Florin poate intelege de ce incep subit si incet sa sterg lucruri imaginare cu degetul de pe masa. Partea buna este ca eram in Berna (apogeul respectului si al nivelului de civilizatie) si nu ne-a abordat nimeni, crezand probabil ca suntem impreuna ! WTF SBB OMG CFF FFS !

Partea proasta a fost ca barmanul dorea sa ne simtim bine veniti, intr-un mod care m-a infricosat pana la panica. Bem urgent bautura si iesim grabiti din bar, cu gandul sa ne impacam cu cel putin o bere in drum spre casa. Intram la plezneala in prima carciuma (pe care omul care nu a fost nebun a pus-o in drum. Carciuma) si observ cu amuzament in privirea neclara, ca am nimerit intr-un club de evrei. Deci club, adica DJ si muzica de volum. De evrei, pentru ca tot ce s-a pus era un house pe linii melodice evreiesti. Stiti cum e muzica la nunta la ei ! Doar ca "club remix" pe toate ! Proportia de fete la suta de dansatori era de cel putin 80 de procente. Ochiul plangea de fericire. Spun ochiul, pentru ca [virgula] cu celalat (irelevant care) deja incepeam sa nu mai vad. Cu cel bun vedeam oricum triplu, deci compensam curajos. Momentele ce urmeaza prefer sa le tin pentru mine, cu remarca sincera ca am regasit Meca uitandu-ma la evreici bune pe ritmuri de club. Colegii comanda inca o bere. Da, colegii ! Sambata dimineata cobor entuziast, dar greu la micul dejun. Urmeaza sa-mi ridic masina visurilor mele, sentiment ce faca ca durerea insuportabila de cap sa para o intepatura in deget. A se observa ca povestea nu a fost scurtata deloc. Pur si simplu asa s-au petrecut evenimentele de mai sus.

Acum pe blog este sambata dimineata, dar promit sa revin in cel mai scurt timp cu una dintre cele mai extraordinare excursii din viata mea. Evident eu stiu despre ce este vorba, dar nu va spun :p Va spun doar ca apogeul fericirii absolute vis-a-vis de intelegere si experienta a fost atins in cele ce urmeaza.

Hope, deceitful as it is, serves at least to lead us to the end of our lives by the most amasing route. Hope is a walking dream (Aristotel).

If you lose hope, somehow you lose the vitality that keeps life moving, you lose that courage to be, that quality that helps you go on in spite of it all. And so today I still have a dream. Martin Luther King, Jr.

Ma duc sa ridic masina :)

Pietre cu nume la bere

Ma trezesc discutand aprins cu tipa de bar, de ceva timp. Ea nu stie engleza, iar eu nu stiu franceza. Ne intelgem in schimb de minune cand vine randul sa mai luam un rand. Ii spun ca arata frumos, evident din gesturi, si simt o fericire elvetiana la gandul ca in tara imi luam o palma peste fata la asa ceva. Fetele de aici e elvetian ! Rade si imi spune ceva. Nu inteleg nimic, dar am impresia ca vrea sa-mi comunice ca sunt "balaur". Gandesc intr-unul dintre capete(le de balaur) a purcede catre toaleta atat de primitoare, in scopul formarii, cu ajutorul altui cap (de balaur), al spatiu aferent ingurgitarii unei alte beri (folosind alt cap de balaur) in compania si mai frumoasei frantuzoaice. Tot ce sper este ca niciunul dintre capete(le de balaur) nu se trozneste in cur.
La intoarcerea din taramul eliberarii, comand ca din intamplare o bere, iar povestea ce a urmat nu cred ca o poate nara decat frantuzoaica elvetiana de care nu am cum sa mai dau (pentru ca evident nu stiu nici macar cum o cheama). Eu nu pot nara pentru ca eu am "I/O Error" pe segmentul respectiv de date.
Ies din barul in care va jur ca nu stiu cum am ajuns si ametesc !
Ametesc si ma uit in jos sa-mi treaca. Ametesc si mai tare ! Ametesc si mai tare pentru ca vad nume pe fiecare piatra ! Re-ametesc si ma gandesc ca e doar de la bere. Dar de la bere eu nu ametesc, eu ma transform in balaur ! Ma uit din nou in jos sa-mi treaca si ametesc din nou. Iote ...




Intrebarea mea pentru voi persista: Cate beri am baut ?

As you adequately put, ... the problem is choice.

Urc caltinadu-ma pe scarile ce duc in jos la supermarket-ul "Coop", dupa ce am acordat prioritate (tot clatinandu-ma) unei tinere la vreo 70 de primaveri, care imi zambeste cu cati dinti poate. Vroiam sa cumpar niste apa, dar cum nu aveau am optat resemnat pentru niste beri. La casa, elvetianul din fata mea, de culoare afro-americana a cumparat o ciocolata. Alba !
Am un moment cosmic de revelatie profunda ! Este oare posibil ca ciocolata alba sa existe doar pentru a avea si negrii cum sa se murdareasca pe maini cand o mananca ?

Spuneam la un moment dat, din spatele unui zid de beri menite sa ma protejeze de chelnerita cea rea dintr-un oarecare bar, ca : "Toate povestile de success au un numitor comun. Oamenii care nu au abandonat si au avut abnegatia de a merge mai departe in orice circumstante ! Every great story on the planet happened when someone decided not to give up, but kept going no matter what !". Mi se pare strigator la cer de simplu si evident !
Cea mai simpla cale de a prezice viitorul, este sa-l faci tu ! SBB CFF FFS, cat de logic e !

Urmatoarea poza a fost facuta in autobuzul elvetian. Observati, va rog, in partea din dreapta-sus cate ciocane pentru spargerea geamului in timp de urgenta exista ...

La noi ... din cate imi reamintesc, exista doar unul. Mi se pare izbitor de asemanator cu mersul tuturor lucrurilor in tara noastra. Scapa cine poate si fiecare pentru el. Prevad din timp o depresie cumplita la reintoarcerea mea pe meleaguri carpato-danubiano-pontice-extreme-si-lipsite-de-armonie.

Ma cuprinde tara asta ... devin elvetian pe bere ce trece. Mi se pare atat de natural sa existi politicos si om. Repet intrebarea din articolul precedent, ce te costa sa spui "multumesc" ? Noi nu o facem pentru ca desi nu costa nimic, nu aduce nici un castig. Coplesitor de trist !

Nu ! Refuz sa revin in intuneric dupa ce am vazut lumina ! Voi schimba lumea, incepand cu mine !

In mintea ta se afla tot universul ! Si daca e asa, este evident ca tot acolo se afla si raiul si iadul. Acolo se afla fericirea, tristetea, ploaia si incontestabilul potential creativ al omului. So SBB CFF FFS ... it's a problem of choice !

Cand eram mai tanar am avut un caine ! Nu ma intrebati. Atat de multe am avut de invatat din acea experienta (completa inutilitate a orgoliului in viata, dedicare exhaustiva, etc.), incat si acum ii sunt recunoscator.
Insa cel mai biblic moment din acea perioada este ca imi formasem un scop in viata : Doream sa devin omul acela care, catelul meu credea ca sunt !
Pentru ca in general in viata tindem sa exageram ceea ce nu suntem, asa cum probabil, fara sa stim uneori, subestimam ceea ce avem.

Sediul "Siemens Academy" din Belp se regaseste pe "AmamemnonementalermemnonlemonGrase 43". Mereu ma comport ca un oligofren in faza terminala cand pronunt numele ei. Primului care o propunta corect ... dau o bere !

Iar astazi, dupa ce am zambit tuturor oamenilor la plecarea de la curs, din statia de autobuz elvetian, se vedeau in departare ... Alpii. Pe cat facem pariu ca daca nu salutam zambitor nu-i vedeam ?

Suntem ceea ce suntem si ceea ce facem, pentru ca daca nu ar fi asa, am fi altundeva si am face altceva. Simplu :)
Cu toate acestea, extrem de important de retinut la final este ca timpul este intr-adevar unica resursa a noastra pe acest pamant. Este singurul consumabil. Orice altceva poate fi ulterior convertit din (sau in) timp. Cu toate acestea, decizia de moment este cea care guverneaza fortat si iremediabil fiecare clipa. 

It’s not about time, it’s about choices.

How are you spending your choices?

SBB CFF FFS

(Imi) Revin (din bere) in urma promisiunii facute si povestesc cum e cu trenurile elvetiene. Mai exact precizia lor de ceas elvetian. Bai ffs, trenurile lor se numesc "FFS" !
Defapt denumirea completa este "SBB CFF FFS". Priviti ...

  ... ceea ce este in mod evident un acronim. Elveita are 4 limbi oficiale : germana (in nordul si centrul tarii [64%]), franceza (in vest [19%] - ca TVA-ul), italiana (in sud [8%]) si o comunitate mica din cantonul sud-estic Graubunden (< 1%) vorbeste romansa. Atat de toleranti sunt elvetienii, incat permit unui grup aproape inexistent ca marime sa participe la numarul de limbi oficiale in stat. Romansa este o limba retoromana care face parte din subgrupa limbilor romanice retiene, alaturi de friuliana si ladina. Google that shit if you don't belive me ! Evident eu nu vorbesc nici una dintre ele, dar ma bucur ca "OeTTINGER" se pronunta la fel in orice limba !

Revenind la acronim. La ala cu "SBB CFF FFS" :)

Defapt este acelasi lucru (un fel de "Transporturi Feroviare Federale Elvetiene"),

dar in mai multe limbi, dupa cum urmeaza :

German: SBB, Schweizerische BundesBahnen
French: CFF, Chemins de Fer Fédéraux suisses
Italian: FFS, Ferrovie Federali Svizzere

Si acum toti odata cu mine ... unu, doi, trei  si ... S B B   C F F   F F S ! Inca odata ... S B B   C F F   F F S !

Dupa cum ziceam, trenul cu care facem noi naveta este tren "BLS" (Back Level Support). Pe peron este afisata ora plecarii din statie (16:35 in exemplul dat). Trenul elvetian stationeaza un minut in statie, ceea ce-l determina in mod elvetian sa ajunga cu un minut elvetian inainte (la 16:34). Se spune ca un cuvant face cat 1000 de ganduri. Se mai spune si ca o imagine face 1000 de cuvinte. Doresc sa argumentez faptul ca un clip face cat 1000 de poze ...





Astazi iar ne-a salutat, zambitor, soferul de autobuz. La fel si tanti de la bucatarie, precum si tipul din hol de la cafea, tanti de la alimentara, vanzatorul de castane fierte, necunoscutul sofer caruia i-am oferit gestual prioritate intr-o intersectie ambigua in care se oprise sa-mi dea trecere, omul de pe peron, tipa buna din parc pe care am intrebat-o unde gasesc cel mai apropiat pub, precum si elvetianul din spatele fiecarui personaj al acestei "povesti".
La noi de ce, pastele nesimtirii noastre de romani, nu e asa ?

Cat de greu este ba, sa zambesti ? Cat te costa sa spui "multumesc" ? FFS !

Ma scot din sarite de la noi : lenevia, rautatea, superioritatea bazata pe chestii pe care nu le-ai muncit (ci cu care ai fost inzestrat), orgoliul, minciuna, rasismul (care aici evident nu exista), ingamfarea, incapacitatea de a nu lasa starea personala sa afecteze relatiile profesionale (de orice tip), invidia, narcisismul, ospatarii care nu zambesc, asertivitatea de Bucuresti, perfectii care prefera sa ramana singuri pe lume decat sa incerce sa-si corecteze vreun defect, lacomia, abnegatia de a nu vedea frumosul in aproapele tau, in locul uratului ... si multe, multe altele ...

Si nu cele de mai sus pe care le-am trait toti, din fiecare cate putin, in momente izolate ale vietii. Ci acelea care sunt prezente ostentativ in societate si care ajung sa controleze exhaustiv comportamente si principii.

Prima poza este facuta in prima zi, cand am ajuns ca roman trist, la sediul "Siemens Academy" din Belp, pe fereastra din laborator, catre nord. A doua este identica, dar facuta azi.

Vedeti diferenta ?

Tot progresul se bazeaza pe incapatanarea oamenilor de a fi diferiti, iar armonia rezulta din intelegerea si respectul fata de cel de langa tine ! Sa impartasim veseli asemanarile si sa ne bucuram de diferente ! Pentru ca cel mai ireversibil si mai neinteles avantaj in lumea in care traim momentan, este ca desi venim din porturi diferite, suntem toti pe acelasi vas. FFS !

Ultimul

Va prezint acum cel mai scurt banc: "Geoană, preşedinte!"

Soferul de autobuz

Faptul ca ne-am mutat in Bern, implica trezirea cu cel putin o ora inainte, pentru ca naveta dureaza fix 50 minute, cu aceiasi precizie elvetiana despre care v-am mai povestit.

Luam trenul din gara "Bern Bahnhof" aflata in mijlocul orasului, la o jumatate de bere distanta de hotel. Deci retineti, gara este in centrul orasului, in schimb acest aspect nu afecteaza cu nimic traficul ! Trenul nu intarzie, ci vine mereu cu un minut inainte. Coboram in Belp-ul atat de familiar si urcam in autobuz-ul "332" cu acelasi bilet folosit pe tren. Biletul meu implica 2 ore de circulatie in 3 zone din jurul Bern-ului (indiferent de mijlocul de transport in comun folosit). Voi bea o bere diseara in cinstea elvetienilor arieni, dar bogati. Cel mai bogat elvetian de aici detine 32 miliarde de Franci Elvetieni si Ikea ! Toata !

Play si cititi mai departe...


Va povestesc acum putin sirop care m-a marcat coloristic in mental, incercand pe cat posibil sa nu dau in prea gay:

"Soferul autobuzului saluta pe toata lumea care urca sau coboara, mandru dar modest. Raspundem la salut intr-o germana incompleta, moment in care ne raspunde zambitor. La fiecare statie are grija ca pasagerii lui sa fie confortabili cand pleaca de pe loc si respecta cu o strictete uneori enervanta toate regulile de circulatie. Oprim intr-o statie in care asteapta doi kinderi de aproximativ 4-5 ani cu mamica in spate. Autobuzul parcheaza incet la cea mai elvetiana distanta de bordura. Mamica le spune "Jetzt !" moment in care kinderii o lasa in spate, urca in autobuz si saluta (!!!). Soferul se asigura ca s-au asezat, pleaca, conduce legal si la urmatoarea statie foloseste butonul care inclina tot autobuzul catre dreapta, pentru a ajuta o batranica sa nu urce nici un centimetru fata de nivelul marii in plus pentru a ajunge in vehicul. Cu o statie inainte de destinatia noastra finala, au coborat kizii care au facut cu mana la autobuz (!!) Soferul ne ureaza la coborare o zi frumoasa !"

Moment in care ma incearca, in fata sediului Nokia Siemens Networks (Siemens Academy) din Belp, un sentiment adanc de tristete si deznadejde, atat de intens ca atunci cand, copil fiind, am plans in bratele mamei cand am inteles ca parintii mei nu vor avea niciodata bani sa imi cumpere masinuta cu telecomanda la care visez uneori si acum.
Spuneam odata intr-un videoclip: "As vrea sa fiu ceea ce am fost, atunci cand vroiam sa fiu ceea ce sunt !".
Toleranta, respectul si un fantastic bun-simt reprezinta caracteristica principala a oamenilor de pe aceste minunate meleaguri. Ma cuprinde panica si regretul total ca in 10 zile voi fi nevoit sa parasesc acest paradis.
Ma bucura mult ca una dintre cele mai frumoase compensatii in viata, este ca nici un om nu poate ajuta sincer alt om, fara ca inevitabil sa se ajute si pe el. La fel este si cu oferitul unui zambet, sau al respectului.
Absolut toti elvetienii sunt soferi de autobuz, ca oameni !
Este evident faptul ca a visa la ceva este usor, comparativ cu a face acel ceva. In schimb si din pacate, cel mai greu lucru in viata este sa faci mereu ceea ce visezi !
Gandesc poetic ca atata timp cat te certi cu limitele tale, avansezi. Si a avansa este adanc inradacinat in natura omului. Si mi se mai pare incredibil de important sa nu lasi lucrurile pe care nu le poti face sa te abata de la cele pe care le poti face.
Chiar si daca esti pe pista corecta, lumea te va calca in picioare daca nu te misti.
Viata mea a fost mereu plina de fericire, iar cea mai mare parte din ea nu s-a petrecut inca.
Problema nu este ca incetam sa ne mai jucam pentru ca imbatranim. Problema este ca imbatranim pentru ca incetam sa ne mai jucam !
Prio 1 (pentru x) : Peste 20 de ani din acest moment vei fi mult mai dezamagita de lucrurile pe care nu le-ai facut, decat pe cele pe care le-ai facut. Asa ca, paraseste portul cel sigur si lasa-te purtata de vant. Explore ! Dream ! Discover !
O viata buna, asa cum o concep eu, este o viata fericita. Nu spun ca daca esti bun esti fericit. In schimb spun ca daca esti fericit, esti inevitabil si bun. Si daca nu vrei sa vezi intuneric si umbre, atunci tine mereu privirea catre soare ...
Never look down on anybody unless you're helping him up ! Imi doresc sa am mereu mintea deschisa catre nou si uimita de ceea ce vede, decat inchisa de lucrurile pe care le stiu deja.
Norii pe care-i vad pe cer in viata mea (mai nou) nu sunt plini de ploaie si amaraciune ca alta data ... acum vin doar ca sa-mi adauge culoare si armonie rasaritului de soare !

Asta mi-a facut soferul de autobuz. Si Andreea.   x !




To be yourself in a world that is constantly trying to make you something else is the greatest accomplishment.

( The journey is the reward ! )

Votul si cei 1000 de chinezi

Poza reprezinta punctul meu de vedere relativ la faptul ca am fost astazi la vot ! Ajung pe Brunnadernstrasse nr. 20, la consulat, unde regasesc sectia de votare numarul 45. A fost ciudat sa aud limba romana in acest colt scump si uitat de lume. Am votat dupa cum m-a dus capul si cele 3 beri baute in prealabil pana acolo. A fost cel mai trist moment al serii, dar statutul meu de cetatean nu mi-a permis sa ratez evenimentul. Oriunde as fi fost !

(da ?)

A plouat tot drumul, dar la intoarcere am luat tramvaiul, asa ca nu m-am udat decat pe o parte. Respect din nou pentru mijlocul de transport in comun care vine cu o precizie dupa care elvetienii isi regleaza ceasurile. Daca nu vine la fix, atunci ceasul tau e stricat.

Ne apropiem de Hotel-ul Bristol si ma tem sa nu ma impiedic de vreo bere intr-un bar de pe drum. Aveam dreptul macar sa sper. M-am impiedicat. La iesire, in fata Hotel-ului, 3 autocare. Doua dintre ele cu bagaje.
Cand intru in hotel am un atac instant de panica : O mie de chinezi ! Nu comentati, pentru ca nu erati acolo, erau fix 1000 !
Nu aveai loc sa inaintezi prin holul generos al receptiei. Cele 3 (mai adusesera una) tipe de la receptie transpirau intens panicate de situatia dezastruoasa. O tipa impartea chinezii in grupuri mici (de cateva sute), le dadea chei in timp ce le explica la gramada tuturor poezia cu "Bine ati venit la Hotelul Bristol. Aici aveti cheia dumneavoastra, micul dejun este de la 08:00 la ...".  Celelate doua nu mai faceau fata hartiilor. Apare (evident chemat de butonul de panica) portarul (pentru a duce bagajele in camere). Tipul vine cu liftul si la deschiderea usilor inlemneste, pastrandu-si cu greu calmul profesional. Ce sa cari, frate ? Unde sa cari ? Tu nu intelegi ca daca le puneai la toti eticheta, ramaneau astia fara hartie in hotel ? Imi fac cu foarte, foarte greu loc prin marea chinezeasca, plutind ca un Guliver peste o mare de galben si doresc sa ajung la receptie pentru a cumpara o cartela de net. Tipa ma vede de la 400 de chinezi departare si imi face semnul universal de "I don't understand what the fuck is going on ... please try later !". Bai astia sunt nebuni ? Eu inteleg ca hotelul are 8 etaje x 40 camere pe etaj (si poate caza un numar impresionant de persoane, rata de schimb la cursul de zi fiind : un chinez = 0.28 persoane), dar cum sa pleci ma, in hoarda atat de mare in lumea asta atat de mica ? 
Remarc ca nu pot sa folosesc liftul, pentru ca este si va fi ocupat de chinezi, pentru urmatoarele ore.
Nu m-ar surprinde sa vad maine in lift sub "Limit : 1000Kg" scris adaugat fugar "Limit : 300 chinezi / ora".
Astia nu inteleg conceptul de multi asa cum il intelegem noi. Bat pariu ca sunt colegi de clasa si fiecare stie numele celorlalti. Sau o fi ziua lu' unu dintre ei ! Si si-a chemat cele mai apropiate cunostinte la o seara "restransa" in Berna.
Bai, bine ca scarile sunt libere, pentru ca astia daca decid sa nu foloseasca saracul lift ghinionist, infunda scarile. Pana la etajul 8 !

Ma gandesc cu groaza ce o sa fie maine la micul dejun. O felie de paine daca mananca fiecare si i-au terminat pe cei de la bucatarie. Nu este hotelul dotat cu atatea tacamuri pentru toti ! Am auzit ca in unele camere au pus papucei de la alte hoteluri din zona care si-au oferit ajutorul. Le-a dat cate o harta cu Berna de la receptie la 50 de chinezi. Tipografia nu lucreaza in week-end.

In alta ordine de idei, nimic nu e deschis duminica. Decat pub-urile. Slava tie, Bernule oras, pentru mila ce o arati insetatilor tai turisti.

Astazi am fost pe Einsteingasse, iar la numarul 18, am dat peste casa in care a locuit tipul, timp de 10 luni de zile, dupa ce s-a casatorit in 1903 cu nevasta-sa.

Merg dupa cum ma poarta berea, pe strazile Bern-ului si pozez un afis-reclama la "Muzeul naturii". Intrebare de 5 beri: Ce face ursul in poza de mai jos ?

Berna cu "Aare" si fara net !

Inainte sa plecam vineri de la cursul scurt, nenea trainer-ul ne-a dus in subsolul Siemens Academy sa ne arata asta. Oamenii nu le vand pentru ca nu au cui. Tot elvetianul are in beci o masina de epoca. Enjoy !

Aseara am baut multiple beri la 0,33L si 8,4% alcool (!) in Nelson's Pub, la o aruncatura de bat de noul hotel. Am flirtat rezonabil cu ospatarita, care vorbea germana, in timp ce eu vorbeam alcoolica (o limba frumoasa cu radacini si provenienta din hamei). Experienta ce m-a costat un gat uscat a doua zi dimineata, pe care l-am potolit cu un "Smoothie". Suc de purta pe cap un fes dragalas. Iote ....

Merg eu (imbracat sport) cu prietenul de la Siemens (imbracat rock) prin Bern ! Ce dracului gandeam ? Nu vezi decat costume si preturi inabordabile. Masini scumpe si lux sufocant. E normal, orasul este capitala celei mai scumpe tari din Europa. Elvetia nici macar nu doreste sa intre in Uniunea Europeana. Au niste mici "intelegeri" vis-a-vis de spatiul "Schengen", cat sa se poata face troc, precum si selectiva verificare a pasapoartelor la intrare in tara.
Aratam oricum altcumva decat restul oamenilor ce ne impresoara. Totul este mult prea scump ! Numai "business" ! Cersetorul de la colt de strada conduce o limuzina second-hand. Glumeam, nu exista cersetori in Berna. Cine are bani sa traiasca aici, are destui bani sa nu fie sarac !
Deplang amar, cu Florinul-Om in suflet, pretul infim al berii pe meleaguri transivanene. Transilva Nene !
Nu sunt capabil de orasul acesta ! :(

Hotelul la care ne re-cazam reprezinta apogeul luxului si al perfectiunii elvetiene de trei stele. Are absolut toate dotarile la care poate visa turistul exigent. Toaleta aici este mai mare decat camera pe care o aveam la hotelul din Belp.

Bena este strabatuta de raul "Aare". Ca ala din capul unor fete pe care le cunosc, dar se scrie cu "e".

Am regasit in Bern si barul "Ursu". Priviti ...

Unde va las pe voi sa ghiciti ce am facut ... Raspunsul ajutator : 5 !

In toate orasele europene pe care am avut privilegiul (Siemens sau nu) sa le vizitez, am regasit internet pe pretutindeni. In Berna e altfel. Elvetienii au zis la un moment dat dupa cum urmeaza : "Stop ! Nu mai vrem fire pe peste tot si un miliard de provideri de cartier ! Interzicem firele". Moment in care Berna nu are decat 3 variante de internet ... si toate prin wireless. 3 provideri destepti au impanzit capitala (si celelalte orase ale Switzerland-ului) cu routere wireless ultra-mega-puternice (din alea care tin 1024 subscriberi in acelasi timp) si ofera super-net cu semnal "Very Strong" pana si in beciul cu vin (atat de comun elvetienilor). Cumperi o cartela pre-paid si ai internet cu ea oriunde in Elvetia (prin reteaua respectiva, care se respecta atat de mult incat isi permite sa existe oriunde).
Motiv pentru care declar cu mana pe berea trista, ca nu am internet la Hotel. Putem cumpara doar cartele de la receptie pentru 2 operatori; al 3-lea accepta doar plata "pe net". Adica imi vinde "net" cu plata pe "net". Dupa cum era de asteptat, este super scump : 5 Franci pentru 30 minute de Internet !
Cristoase Router-ul meu ! Fara internet sunt distrus. Imi tremura mana pe bere.

Berna este un oras mult prea scump.
               
Am cumparat de la receptie o cartela cu 30 minute de internet, pe care am consumat-o in 15 minute.

Iar acum ma duc sa votez ("futu-va-n gura" se scrie cu cratima, da ?) ! Ca un bun roman aflat intamplator peste hotare.
Tschuuusss !


"Nobody will believe in you unless you believe in yourself."