Cant la bax cu caracatite

 In fiecare duminica, pe liniile de tramvai din Berna, se plimba cateva restaurante. Da, ati citit bine. In tramvai exista restaurantul, cu ospatari, cu muzicanti live, cu bucatari, cu tacamuri si cu tot tacamul. Si se plimba de dimineata pana-n seara prin tot orasu' pe liniile normale de tramvai.
"Si unde ati fost azi ?"
"Am mancat in Berna la restaurant !"
"Bine, bine, dar unde ... ?"
"Pe peste tot !!!"

Hotelul nostru se situeaza in Barenplatz (locul (piata) ursului), un fel de pietonala extrem de centrala. In fiecare zi exista cate un targ (diferit). De exemplu ieri a fost de "legume si fructe", iar astazi este de "mezeluri". Ma frapeaza extrem faptul ca primaria scoate la licitatie spatiile respective (deci nu gasesti decat ultra-calitate), iar producatorii care vin cu produse proaspete, lasa seara la plecare fascinant de curat dupa ei. Nici macar un muc de tigara sau o feliuta de maslina nu vezi in urma lor. Eu cu ce am gresit ? WTF SBB OMG CFF FFS !

Duminica in schimb, este targ mixt, unde gasesti de toate. Eu m-am dus cu gandul sa cumpar curcan britanic verde impaiat devreme, dar cum nu aveau ... am cumparat un bax de bere. Sa cant la el !

Asa ajungem si la explicatia din titlu. Dupa cum se poate usor deduce, momentan cant la bax !
La intoarcere am trecut pe langa un magazin care facea ciocolata ... Live ! Cunosc persoane care ar fi facut stop cardio-respirator la vederea dulcelui proces olfactiv. Am plecat acasa inainte sa ma ingras doar din priviri. Am lasat sa treaca cateva beri si am parasit hotelul cu destinatia "Einstein Museum". Am petrecut doua ore cu gura cascata clipe de neuitat, sporindu-mi substantial cultura generala, cu un grad ridicat de impresie extrem de pozitiva despre ce pot face elvetienii. Deci muzeu, nu ce avem noi ! La intrare primeai un iPod cu un ghid virtual in limba ta, in caz ca nu intelegeai cele 3 deja existente pe toti peretii.

Extrem de multe referiri istorice la al doilea razboi mondial, lucru normal tinand cont de faptul ca tipul a adus un aport considerabil privitor la incheierea lui. Teoria relativitatii explicata in 4 lectii scurte si simple pe ecrane mari, adauga o atmosfera tehnologica senzatiei de muzeu extrem.

Iesim cu mult mai culti, dar si mai treji, din ceea ce urmeaza sa-mi ramana mult timp in minte drept cel mai tare muzeu pe care l-am vizitat la viata mea si purcedem catre "China Imperial" pentru o bine-meritata cina "all you can eat". Pe drum, imi aprind preventiv o bere din rucsac, sa nu ma deshidratez din intamplare si trantesc o poza cu timp mare de expunere la cladirea parlamentului ...

Cu siguranta nu am dat niciodata mai multi bani pe un all you can eat, din " vasta " mea experienta in acest domeniu, in schimb va asigur cu mana la bere ca nu am experimentat "ever" asa ceva pana acum, lectie pentru am platit fericit pana la ultimul franc.

Nu existau mancaruri gata facute din care puteai sa ingurgitezi la discretie, ci numai 7.000.000 de ingrediente brute si congelate din care puteai tu sa-ti combini viitorul preparat (legume, fructe, carne din toate animalele, fructe de mare (deci nu cirese ude, ci chestiile alea cu patru mii de picioare intr-o parte) si alte ingrediente neidentificate. Plasai in farfurie ce doreai din ingredientele congelate, puneai deasupra unul dintre cele 5.000 de tipuri de ulei si mergeai la bucatar.

Cei doi bucatari chinezi erau negrii, dar excelenti profesionisti in arta culinara. Dupa 5 minute primesti la masa " rezultatul " compus de tine, cu miliarde de sosuri de orice tip, pentru eventualitatea ca ai ales gresit combinatia. Noi, pentru aceiasi eventualitate, am fost prevazatori si am consumat Sake ...

Si bere "Tsingtao" ...

Dupa 3 farfurii continand cel putin 300 de animale diferite de mare, 30.000 de tentacule si extrem de multe ingrediente neidentificate, mai torn un pahar de Sake si ma declar implinit. Mancasem atat de mult incat nu mai puteam sa beau nici bere (chestie care la mine a creat un precedent). Chelnerita ne invita sa servim "desert"-ul. Un fel de acelasi bufet suedez, dar cu fructe si prajituri. Ii fac semnul universal de "nu mai pot" si imi recomanda un pahar de apa. Asta mi-a pus capac ! Paharele de Sake imi sopteau la ureche sa-i tai capul cu sabia dintr-o singura lovitura. Cata impertinenta ! Apa ! Pai eu nu am facut cunostinta decat de doua ori cu apa la viata mea. Prima oara a fost la botez, iar a doua cand mi-am scapat ceasul in WC. Plus ca in apa se fut pestii ! Deci WTF SBB ZOMG CFF FFS !!

M-am tarat cu greu pana la hotel, unde dupa ce am zacut cu burta in sus pret de cateva minute, m-am apucat sa "Cant la bax cu caracatite" ...

Because beauty is in the eye of the beerholder !